Despre IFS

Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei este instituţia publică ştiinţifică principală din republică în domeniul fiziologiei, sanocreatologiei şi biomedicinei. Este fondată la 6 noiembrie 1998 în baza Institutului de Fiziologie al AŞM.

Direcţia ştiinţifică principală: dezvoltarea sanocreatologiei – direcţie nouă în biomedicină, care are ca obiective elaborarea teoriei şi practicii formării, fortificării şi menţinerii dirijate a sănătăţii organelor şi sistemelor de importanţă vitală şi a organismului integru, atât la nivel individual, cât şi populaţional în corespundere cu modul de viaţă şi influenţa factorilor mediului ambiant.

Istoria Institutului începe în anul 1957 – anul creării laboratorului de fiziologie şi biochimie a animalelor în Institutul de Biologie al Filialei Moldovenești a Academiei de Ştiinţe a URSS, ulterior reorganizat în Institutul de Zoologie. Fondatorul laboratorului a fost recunoscutul savant rus, doctor habilitat în medicină, profesor universitar, Om emerit A.A.Zubkov, care s-a remarcat prin studiile fundamentale – estimarea mecanismelor reglării funcţiilor cordului, inhibiţiei centrale, excitării membranelor, interrelaţiilor sistemului nervos simpatic şi parasimpatic și ca coautor al manualului „Fiziologia umană” pentru universitățile de medicină. În acest laborator au fost iniţiate suplimentar cercetări în domeniul stresului, sistemelor endocrin, nervos şi digestiv.

În anul 1976 Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a fost reorganizat în Institutul de Zoologie şi Fiziologie. În anul 1991 în baza acestui institut a fost organizat Institutul de Fiziologie, care, odată cu fondarea sanocreatologiei, în 1998, a fost reorganizat în Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie al AŞM.

Reorganizator al Institutului de Zoologie în Institut de Zoologie şi Fiziologie, fondator şi organizator al Institutului de Fiziologie, ulterior al Institutului de Fiziologie şi Sanocreatologie şi în continuare până în anul 2005 a fost academicianul AŞM, doctorul habilitat în biologie, profesorul universitar, Omul emerit în ştiinţă Teodor Furdui.

În prezent Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie dispune de cadre înalt calificate: 2 academicieni, 9 doctori habilitaţi şi 26 de doctori în ştiinţe.

În 1963 în baza laboratorului de fiziologie şi biochimie a animalelor a fost creat laboratorul de biofizică de către dr.hab.șt.biol S.A.Cuzneţov. Cercetările acestui laborator au contribui la elucidarea proceselor sistemice neuronale şi a mecanismelor de activitate a diverselor structuri şi la crearea în baza acestora a modelelor biofizice, ce permit elaborarea sistemelor bionice.

În laboratorul de fiziologie şi biochimie funcţională dr.hab.șt.biol. Nina Gusca a studiat legităţile dependenţei stării funcţionale a structurilor limbico-nespecifice ale creierului de specificul impulsaţiilor aferente interoreceptive ale intestinului, iar biochimiştii laboratorului  dr.șt.biol. Valentina Toncoglas, O.Crivoşeev şi dr.hab.șt.biol. L.Mamalâga au determinat modificările cantitative ale conţinutului de ARN în sistemul neuron-glie, modificările conținutului acetilcolinei, epinefrinei și serotoninei în diferite zone ale SNC la influenţa factorilor stresogeni la animalele cu divers nivel de organizare a SNC.

Cercetările din domeniul endocrinologiei (anii 1959-1962) au condus la evidențierea mecanismelor de dezvoltare a unei maladii destul de răspândite – guşa toxică difuză sub influenţa factorilor emoţionali stresogeni, fapt, ce a permis crearea unui model experimental al acestei maladii pe animale de laborator (dr.șt.biol.T.Furdui).

În anul 1976 Institutul de Zoologie a fost transformat în Institut de Zoologie şi Fiziologie, ceea ce a fost un act de apreciere pozitivă a importanţei cercetărilor ştiinţifice în domeniul fiziologiei. La acel moment cercetările ştiinţifice ale celor 9 laboratoare de profil fiziologic erau axate pe problema stresului, adaptării şi dereglările funcţionale.

Cercetările complexe întreprinse în aceste laboratoare sub conducerea dr.șt.biol. T.Furdui a problemei stresului au stat la baza reexaminării concepţiei lui Hans Selye despre stres şi argumentării unui nou concept mai adecvat. A fost determinat rolul diferitor glande endocrine în procesul adaptării şi dereglărilor funcţionale la acţiunea factorilor mediului ambiant.

Utilizând metoda de lezare a diverselor structuri cerebrale a fost determinat rolul hipotalamusului anterior, formaţiunii reticulare şi cerebelului în manifestarea rezistenţei organismului la acţiunea factorilor stresogeni (dr.șt.biol. E.Ştirbu).

Pe baza cercetărilor simultane ale activităţii neuronale integrale a diferitor straturi ale scoarţei cerebrale doctorul în științe biologice P.Pavaliuc împreună cu doctorul habilitat în științe biologice S.Cuzneţov au argumentat concepţia despre neurocenoză ca unitate structural-funcţională a zonei corticale a analizatorului kinestetic.

A fost elaborat un sistem adaptiv nou de creştere şi întreţinere a animalelor în complexele industriale, care a fost înalt apreciat la conferinţa a 33-ea a Asociaţiei Europene de Zootehnie în anul 1982 (dr.hab.șt.biol. T.Furdui, dr.hab.șt.biol. T.Strutinschi, dr.șt.biol. E. Ştirbu, dr.șt.biol. A.Nadvodniuc).

Cercetarea mecanismelor de criolezare stresogenă sub conducerea dr.hab.șt.biol. V.Nauc au  demonstrat, că lezarea membranei gameţilor are loc preponderent în rezultatul dereglărilor legăturilor în complexele proteino-lipidice şi proteino-glucidice, modificării intra- și extracelulare a presiunii osmotice din cauza creşterii concentraţiei electroliţilor (dr.hab.șt.biol. V.Nauc, dr.hab.șt.biol. Gh.Boronciuc, dr.hab.șt.biol. I.Balan, dr.hab.șt.biol. G.Darie, dr.hab.șt.biol. A.Gusicov, dr.șt.biol. Iulia Cazacov).

A fost demonstrat că factorii stresogeni inhibă microflora obligativă a TGI şi contribuie la dezvoltarea celei condiţionat-patogene (dr.hab.șt.biol. Maria Timoşco, dr.șt.biol. Ana Leorda).

Ca semn de recunoaştere a importanţei cercetărilor ştiinţifice ale Institutului în domeniul stresului a fost hotărârea Secţiei de Fiziologie a Academiei de Ştiinţe a URSS privind tutelarea de către Institut a problemei unionale „Stresul şi adaptarea” şi de a organiza la Chişinău toate cele 4 simpozioane unionale, consacrate „Stresului, adaptării şi dereglărilor funcţionale”, de a edita lucrările de generalizare ale savanţilor sovietici în domeniul stresului şi adaptării şi de a organiza în anul 1987 Congresul XV al Societăţii Unionale a Fiziologilor „I.P.Pavlov”.

Aprecierea înaltă la acest congres a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice în domeniul fiziologiei ale Institutului de Zoologie şi Fiziologie a servit ca premiză de a separa în anul 1991 laboratoarele cu profil fiziologic ale acestui Institut într-o structură independentă – Institutul de Fiziologie al AŞM.

Cercetările complexe a factorilor stresogeni de diversă intensitate (sanogenă, patogenă şi degradatogenă) au permis pentru prima dată de a evidenţia în experienţe pe animale şi a descrie fenomenul degradării morfofuncţionale a organelor de importanţă vitală condiţionată de influenţa cronică stresogenă, care mai târziu a fost estimat şi în societatea umană şi care se manifestă prin tendinţa pronunţată de creştere a incidenţei maladiilor somatice şi psihice, creşterea procentului de copii cu dereglări funcţionale ale organelor vitale, descreşterea indicilor spermogramei umane etc. (academicianul T.Furdui, dr.șt.biol. Valentina Ciochină, dr.șt.biol. P.Pavaliuc, dr.șt.biol. E.Ştirbu, dr.șt.biol. Vlada Furdui, dr.hab.șt.biol. Gh.Boronciuc, dr.șt.biol. Iulia Cazacova, dr.hab.șt.biol. T.Strutinschi). Și mai mult, a fost stabilit, că deja la vârsta şcolară la 80% din copii se depistează dereglări funcţionale ale sistemului cardiovascular (dr.șt.biol. Valentina Ciochină). Aceste rezultate demonstrează, că degradarea biologică precoce se referă nu numai la adulți, dar și la tineri.

Cercetările complexe multianuale în domeniul stresului, adaptării şi dereglărilor funcţionale au servit ca bază în fondarea unui domeniu nou în biomedicină, destinat de a rezolva problema degradării biologice precoce și problema sănătății – sanocreatologia, ce are ca scop elaborarea teoriei şi practicii de formare şi menţinere dirijată a sănătăţii în conformitate cu modul de viaţă şi factorii ecologici şi de trai (academicianul T.Furdui, dr.șt.biol. Valentina Ciochină).

Luând în considerare perspectiva sanocreatologiei pentru asigurarea dirijată a sănătăţii societăţii umane, obiectivele principale de cercetare ale Institutului de Fiziologie au evoluat spre dezvoltarea sanocreatologiei, iar în anul 1998 Institutul a fost reorganizat în Institutul de Fiziologie şi Sanocreatologie.

Concentrarea eforturilor Institutului în jurul acestui domeniu de studiu – sanocreatologia devine recunoscută la nivel internațional prin organizarea Conferinței  ştiinţifico-practice internaţionale „Актуальные проблемы физиологии адаптации и санокреатологии биологических систем различного ранга: биология, физиология и биотехнология” (5-7 octombrie 2007, Караганда); simpozioanelor „Здоровье и санокреатология” în cadrul Congreselor internaţionale ale fiziologilor din statele CSI, edițiile II (29-31 octombrie 2008, Moscova-Chişinău), III (1-6 octombrie 2011, Ialta) și IV (8-12 octombrie 2014, Soci-Dagomâs); invitarea și prezentarea rapoartelor plenare consacrate sanocreatologiei la Congresele II, III și IV internaţionale ale fiziologilor din statele CSI; Congresele VIII, IX, X și XI Internaţionale, Interdisciplinare „Neuroscience for Medicine and Psychology”, unde rezultatele ştiinţifice ale ei au fost acceptate şi recunoscute ca actuale şi de perspectivă.

Elaborările principale în domeniul sanocreatologiei

• Dezvoltarea bazelor științifice și practice ale sanocreatologiei, cardiosanocreatologiei și psihosanocreatologiei.
• Elaborarea noului concept al fenomenului „sănătate somatică” și „sănătate psihică”.
• Identificarea factorilor ce determină evoluţia morfofiziologică şi asigură sanogenitatea și dissanogenitatea.
• Identificarea cauzelor şi factorilor, ce determină degradarea precoce biologică a omului.
• Evidenţierea etapelor principale în dezvoltarea morfofuncţională a embrionului şi fătului uman, inclusiv, cele critice.
• Clasificarea nivelurilor de sănătate a cordului şi sistemului respirator şi elaborarea testelor de determinare a  ei.
• Elaborarea teoriei sanocreatologice a alimentaţiei, destinată să asigure sănătatea omului.
• Evidenţierea bazelor sanogene ale alimentaţiei în perioada de stabilitate morfofuncţională a organelor vitale.
• Elaborarea principiilor şi algoritmului metodelor de consolidare, menţinere şi fortificare a funcţiilor unor sisteme fiziologice.
• Elaborarea algoritmului metodelor de fortificare a statusului morfofuncţional al sistemului cardiorespirator şi menţinerea lui la nivel sanogen.
• Elaborarea unor metode de sporire dirijată a nivelului de sănătate.
• Structurarea și clasificarea sănătății psihice.
• Introducerea noilor noțiuni în biomedicină: sanocreatologia, psihosanocreatologia, cardiosanocreatologia, dissanogenia, sanofenomenologia, nivel individual de sănătate psihică etc.